Poezia contemporana la varf
Numeroase idei existentiale si teme literare se intrepatrund firesc la Ioan Es. Pop. ("unelte de dormit", Editura Cartea Romaneasca). Poetul este el insusi: vocea care nareaza, personajul pe care il urmareste, destinul, in principiu nefericit, aflat in centrul atentiei. Niciun poem nu are in centru un alt sine decat al poetului, nu sunt descrieri ale unor situatii in afara carora el sa se situeze. Chiar sibdquo;strainul" din intunecata parafraza la Alecsandri: sibdquo;Din vazduh cumplita iarna..." este vadit tot el insusi, vazut dinafara, cu raceala clasica a pastelurilor inaintasului. Ciudate sunt cele doar cinci sibdquo;potriviri dupa alecsandri siamp; co" in care ii recunoastem pe Alecsandri, Eminescu (in doua), Emil Brumaru si Mircea Dinescu. S-ar putea banui o pornire ludica a poetului daca sibdquo;potrivirile" n-ar fi de-a dreptul sumbre, incarcate de pesimism, denuntand o lume bolnava si agresiva: sibdquo;gunoaiele dorm duse, iar pe ele/ rasar precum niste apostoli beti/borfasi cu ciocuri negre de ereti/ la care se inchina cucuvele (apocalipsa vine la pachet)".
|
